Cojocna (în germană Salzburg, Salzgrub, Klosmarkt; în maghiară Kolozs, alternativ Kolozsakna, în traducere "Ocna Clujului") este o comună din judetul Cluj situată în zona de contact dintre masivul deluros al Feleacului și Câmpia Fizeșului, întinsă pe o suprafață de 238 km2 și având o populație de aproximativ 4.400 de locuitori.
Aflată la sud-est de municipiul Cluj-Napoca, la o distanță de 24 km, localitatea face parte din zona metropolitană formată din nouă comune învecinate cu municipiul reședință de județ. Accesul se face pe drumul european E576 până la Apahida, iar de acolo pe distanța de 10 km pe drumul judetean DJ 161 A.
Relieful se prezinta sub forma unor coline despărțite de zone depresionare cu caracter monoton, lucru datorat constituţiei geologice a rocilor aflate în zonă. Văile domoale cu pante reduse au determinat înmlăştinarea terenului în multe locuri.
Alunecări de teren se află sporadic pe întreg teritoriul comunei, unele mai vechi, altele de dată recentă.
Transilvania, aproape toată, stă pe o lespede de sare rămasă aici după retragerea apelor Mării Thetys. Sunt puncte ca în zona Harghitei unde zăcământul merge până la 2.900 de metri adâncime, dar media grosimii solului alb pe tot cuprinsul lui este de 400 de metri.
Masivul de sare subteran de la Cojocna se prezintă sub forma unui dom gâtuit cu suprafaţa externă ca o elipsă. Axa mare cu lungimea de 3 km are orientarea NV–SE, pe direcţia fostelor saline romane de la poalele dealului Plopi.
Masivul de sare se situează, în ansamblul său, într-un teren depresionar care reprezintă de fapt o veche zonă de confluenţă a unor pâraie, care astăzi in cea mai mare parte sunt secate. Pârâul Coştiugului, cunoscut şi sub denumirea de „Pârâul Sărat” este unul dintre cursurile de apă permanente rămase nesecate, așa cum mai sunt Pârâul Cojocna, Pârâul Mărăloiu şi Pârâul Cara.
Terenul este instabil, iar instabilitatea se traduce prin fisurări sau crăpături în plan orizontal, care foarte des sunt astupate şi nivelate de localnici. De asemenea, mişcările de teren sunt sesizate de localnici numai atunci când afectează casele sau anexele gospodăreşti ale acestora.
Reţeaua hidrografică a zonei este în general lipsită de o pânză subterană cu caracter continuu. Aceasta este prezentă sub formă de infiltraţii, cu nivel piezometric ce urmăreşte forma reliefului. Fragmentarea reliefului a făcut ca apele freatice să se găsească la adâncimi mari. Acest fapt a dat posibilitatea exploatării zăcămintelor de sare până la adâncimi de 50 m, în fosta salină a lacului Durgău.
Apariţia apei freatice a dus la inundarea salinei şi la formarea ulterioară a lacului Durgău, lângă care este amenajat lacul Ştrand. Regiunii îi sunt caracteristice fenomenele de apariţie a sării la suprafaţă sau aproape de suprafaţă (manifestată prin izvoarele sărate).
Apele de suprafaţă aparţin în întregime Bazinului Hidrografic Someşan. Deşi aparent reţeaua hidrografică este dezvoltată, debitul văilor de pe teritoriul comunei este foarte scăzut, unele dintre ele având chiar debit temporar. Valorile atinse de acest debit scăzut sunt de doar 0,72 mc/sec., cantitate redusă ce nu poate satisface necesităţile de apă ale comunei Cojocna.
Complexul lacustru al sărăturilor Cojocnei este format din 11 bazine acvatice, temporare sau permanente. Cele mai importante lacuri ale complexului sunt:
- Lacul Durgău, care este cel mai vechi si mai important lac hipersalin dintre lacurile de la Cojocna, cu cel mai mare volum de apă, fiind utilizat ca ştrand public. Este un lac antroposalin, format prin surparea unei saline de tip „clopot”, ocupând în prezent o suprafaţă de 2.235 mp şi având o adâncime maximă de 49 m;
- Lacul Strand este mai recent decât lacul Durgău, este format şi el dintr-o veche ocnă şi ocupă o suprafaţă de 2.114 mp, iar adâncimea sa maximă este de 13,50 m.
- Lacul nr. 2 este situat în vecinătatea fostei staţii de pompare a apei, are o suprafaţă de 241 mp şi o adâncime maximă de 5,2 m.
- „Murătoarea Mare” şi „Murătoarea Mică” sunt două lacuri artificiale de dimensiuni mai modeste, formate pe locul unor vechi fântâni. Apa din aceste lacuri se foloseşte de multă vreme la conservarea alimentelor sau pentru animale.
Condiţiile ecologice existente în apa puternic mineralizată a lacurilor asigură cadrul corespunzător formării şi acumulării nămolurilor sapropelice.
Clima are un caracter temperat-continental cu nuanțe moderate, caracterizandu-se prin veri racoroase si ierni friguroase. Temperatura medie anuala este de 9,6°C cu un minim în ianuarie de -5°C si un maxim in lunile iulie/august de +20°C. Temperatura maxima poate atinge valori ce depasesc 34-35°C, iar cea minima -35°C.
Precipitatiile medii anuale sunt de 886 mm, avand 98 de zile cu precipitatii, din care 21 de zile sunt cu ninsoare.